Imago - dansul nupțial

    Deși m-am gândit de multe ori la acest mod de a-mi spune poveștile trăite în spatele cortinei artei fotografice, azi chiar a venit timpul să le expun. Elementul central al acestor povești (sau firul roșu, după cum îmi place mie să-i spun) este laitmotivul "pentru prima dată..." Îl veți găsi la baza multora dintre experiențele mele trăite cu aparatul foto în mână și cu sufletul deschis pentru a primi miracolele ce mă înconjoară. 

    Așadar, povestea de astăzi începe cu ... prima mea aventură în Delta Dunării... A fost o tură foto dedicată testării de teleobiective, echipament nou pentru mine însă perfect pentru wildlife photography, domeniu în care eu făceam primii pași. Acolo am avut șansa să descopăr efemeridele și cam ăsta a fost contextul în care am capturat imaginile din galeria 3D (de pe site-ul meu) cu spectaculoasele și delicatele insecte care m-au încântat timp de jumătate de oră cu dansul lor nupțial de la apus... Vezi galeria aici -->

https://lucartimage.com/art-gallery/index.html

    Ce pot să spun? Au fost pentru mine patru zile splendide într-un loc mirific și în compania unor oameni minunați, vreo 20 și câțiva la număr, testând superteleobiective Nikon care au depășit cu mult așteptările mele, inclusiv în privința greutății 😁! Mulțumesc celor care au făcut posibil lucrul acesta, Mihai Olaru și Iliuță Goean, mulțumesc gazdelor de la Vila Alexandru & Alexandra și bucătăreselor de la Casa Pescarului (delicioase bucate!); mulțumesc celor care au înlesnit deplasarea mea până la Tulcea și înapoi, Florin Cristescu și Cristina Luchian, și domnului care mi-a suportat fițele de poznăriță de baltă și a făcut ca deplasarea pe Dunăre și pe lacurile din Deltă să fie una incitantă, provocatoare (și acum am în minte mersul legănat de după coborârea din barcă), Ionuț Iosif; mulțumesc colegilor de barcă, virgulă, care nu m-au lăsat să mor cu teleobiectivul de 400 în mână și m-au salvat de la propria-mi încăpățânare oferindu-mi spre testare unul de300 și unul de 500, Marius Vasiliu și Bariș Akpinar; mulțumesc țânțarilor că nu și-au făcut simțită prezența și meteorologilor care au menținut vremea frumoasă pe toată durata evenimentului 😅! Zic, să ne fie de bine și de folos la toți pentru că de frumos ne-am încărcat sufletul la tot pasul! Numai oprindu-mă la acea jumătate de oră de spectacol oferit de mama Natură, în care fulgi/steluțe aurii ne-au încântat cu dansul lor frenetic nupțial, și tot ne-am îmbogățit călătoria vieții cu magie.

    Despre efemeropterele pot să vă spun că sunt cunoscute și sub numele de „musca de mai” sau rusalii și reprezintă una dintre cele mai vechi specii de insecte zburătoare, existând de aproximativ 290 de milioane de ani. Paradoxal, existența lor în stadiul de adult (imago) durează doar câteva ore – o clipă (de infinitate) în contextul istoriei lor evolutive. Am surprins prin intermediul acestor fotografii, momente magice ale ritualului lor de împerechere, cunoscut sub numele de „dansul nupțial”, precum și diferite etape ale metamorfozei lor. 

    Ciclul lor de viață se desfășoară pe parcursul a patru stadii evolutive:

Oul: femela depune între 500 și 3000 de ouă direct pe suprafața apei. După o perioadă de incubație de 2 – 4 săptămâni, acestea se scufundă lent până ajung pe substrat.

Nimfa: reprezintă cea mai lungă perioadă din viața efemeridei (6 – 24 de luni). În acest stadiu, nimfele traversează 20 – 30 de năpârliri, adaptându-se morfologic mediului acvatic.

Subimago: Un stadiu intermediar unic în lumea insectelor, durând între 24 și 48 de ore. În această fază, efemerida trece de la viața subacvatică la cea aeriană. Se distinge prin aripi opace, gri – albăstrui, zbor necoordonat și incapacitatea de a se reproduce.

Imago: stadiul de adult reproductiv, caracterizat prin aripi transperente cu nervuri fine, cerci lungi filamentoși și sistem digestiv nefuncțional. Durata acestui stadiu este dramatică – doar 2 până la 24 de ore – timp dedicat exclusiv reproducerii și perpetuării speciei.

    Delta Dunării, cu ecosistemul său unic, oferă un habitat ideal pentru aceste creaturi fascinante, care, deși trăiesc atât de puțin ca adulți, joacă un rol esențial în lanțul trofic al zonelor umede, fiind o sursă de hrană pentru pești (în stadiul de nimfă), păsări insectivore, lilieci etc. Mai mult, prezența lor indică o calitate ridicată a apei, un nivel adecvat de oxigenare și absența poluanților majori.

    Captarea acestor momente efemere a fost un joc al șansei și al seriei "Prima dată când..." despre care v-am spus încă de la început că-și tot face loc în poveștile mele de viață. Fotografiile sunt realizate în decursul a jumătate de oră la apus, utilizând obiectivul Nikon Micro-Nikkor 105 mm f/2.8 G ce-l aveam în trusă, fără modul rafală, fiecare imagine reprezentând un test al focusării și al controlului respirației la interfața dintre apă și aer, acolo unde se desfășura spectacolul mirific. Privind acum la aceste fotografii realizez că magia efemeridelor reflectă însăși esența fotografiei: captarea momentelor trecătoare, transformarea unui "acum" în "pentru totdeauna". În acea jumătate de oră de la apusul soarelui am învățat că uneori, cele mai scurte momente conțin cea mai profundă frumusețe și semnificație. Asemenea efemeropterelor care trăiesc intens fiecare clipă din scurta lor existență ca adulți, tot așa și noi, ca fotografi, căutăm să surprindem și să eternizăm momente care altfel s-ar pierde în fluxul timpului. 

    Voi căuta să împărtășesc în continuare aceste momente de "prima dată" cu voi, pentru că eu le văd ca pe niște trepte în călătoria mea fotografică, trepte care vin cu temeri ori cu stângăcii, însă aducând întotdeauna o schimbare de perspectivă, o lărgire a orizontului meu fotografic. Până data viitoare, vă invit să vizitați galeria și să descoperiți propriile povești în fiecare imagine surprinsă. 

 

Vizionare plăcută!